libertin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. libertin, lat. libertinus)

1. indecent, ușuratic, desfrânat.

libertinaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. libertinage)

1. comportare de libertin; desfrâu, des-trăbălare; libertinism.

libertinism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Libertinismus)

1. conduita celui care are o morală foarte liberă, care se dedică fără reținere plăcerilor cărnii; comportare, viață de libertin; desfrâu, destrăbălare, libertinaj.
2. curent de gândire filozofică și literară care susține gândirea liberă și eliberarea de dogmele religioase și morale.
3. (rar) lipsă a credinței religioase; ateism.
4. (antonime) abstinență, ascetism, puritanism.

bacantă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bacchante)

1. (la romani) preoteasă a cultului zeului Bacus; menadă; evie.
2. (fig.) femeie cu atitudini libertine.

devergondaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. dévergondage)

1. comportament licențios și libertin; desfrânare, dezmăț.
2. (prin ext.) îndepărtare de la normele morale și/sau sociale; exces.

emancipa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. émanciper, lat. emancipare)

1. tr. a da unui minor dreptul de a-și administra și de a dispune de averea sa.
2. (ant.) a elibera un fiu din puterea părintelui sau un sclav de stăpânul său.
3. (fig.) a da libertatea, a elibera de sub o dominație, de sub puterea cuiva.
4. refl. a-și câștiga, a-și dobândi libertatea, independența.
5. a-și lua libertatea de a face anumite lucruri nepotrivite cu vârsta sa, a avea purtări libertine.

goliard

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. goliard)

1. nume dat poeților medievali rătăcitori, de limbă latină, care celebrau în poeziile lor bucuria de a trăi într-un spirit libertin, adesea satiric.
2. (istorie, Evul Mediu) cleric itinerant care scria cântece de băutură și poezii satirice.
3. student (cleric) medieval sărac, trăind din cerșetorie sau expediente, uneori în slujba colegilor bogați, scriind adesea literatură satirică.

goliardie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. goliardie, it. goliardia)

1. complexul de obiceiuri și comportamente ale goliarzilor, cărora le-a fost atribuit în mod tradițional, în trecut, un stil de viață fără griji și vesel, lipsit de chibzuință sau de seriozitate, dar și un spirit de generozitate spontană.
2. spirit de goliard; năzdrăvănie, libertinism; nonconformism.

jansenist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. janséniste)

1. I. referitor la jansenism, doctrina lui Jansenius (1585- 1638) despre har și predestinare.
2. care manifestă o virtute austeră, rigidă, puritană.
3. II. adept al jansenismului.
4. persoană care dă dovadă de o rigoare excesivă.
5. (antonime) epicurian, libertin.