Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + echilibra)
1. a-și găsi singur echilibrul, fără sprijin din exterior, evitând căderea.
2. (fig.) a-și găsi echilibrul sufletesc fără ajutor din afară.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. calibrer)
1. a da calibrul necesar unor piese de maşini, arme etc.
2. a măsura calibrul, diametrul unei piese etc.
3. a sorta după mărime (seminţe, fructe etc.).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (de1- + calibra)
1. tr., refl. (despre o armă de foc) a-şi deforma calibrul ca urmare a tocirii ghinturilor din interiorul ţevii.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déséquilibrer)
1. refl. a-şi pierde echilibrul.
2. (fig.) a-şi pierde raţiunea, judecata.
3. tr. a face ca într-un buget cheltuielile să întreacă veniturile.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. équilibrer)
1. tr., refl. a (se) ţine în echilibru, a (se) cumpăni.
2. tr. a efectua o echilibrare.
3. a face ca veniturile dintr-un buget să fie egale cu cheltuielile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. libraire, lat. librarius)
1. negustor de cărţi; (p. ext.) vânzător într-o librărie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. apollinisch)
1. referitor la zeul Apolo; apolinar.
2. luminos, senin, echilibrat.
3. (la Nietzsche) spirit meditativ, caracterizat prin echilibru, armonie, măsură, claritate în gândire.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. arrimage)
1. acțiunea de a arima; arimare.
2. aranjare și fixare a încărcăturii unei nave (sau aeronave) pentru obținerea echilibrării necesare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. harmonieux, it. armonioso)
2. (muzică) care are armonie, care produce sunete plăcute, melodioase.
3. (arte plastice) care are, care produce armonie grație culorilor, proporțiilor etc.
4. (fig.) care formează un întreg echilibrat, omogen.
5. (antonim) inarmonios, nearmonios.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto2 + echilibrare)
1. echilibrare automată a roţilor de autovehicul cu ajutorul unui dispozitiv care se intercalează la montajul acestora, între jantă şi butuc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto2 + librărie)
1. librărie mobilă, instalată într-un autovehicul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balance)
1. instrument pentru măsurarea greutăţii corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăţi-etalon; cântar.
2. a pune în ~ = a judeca bine faptele înainte de a lua o hotărâre.
3. (fin.) raport între două sume, două conturi etc.; tabel, situaţie cu un asemenea raport.
4. ~ comercială = raportul dintre valoarea importului şi exportului unei ţări pe o perioadă de timp dată; ~ contabilă = situaţie recapitulativă şi periodică ce regrupează la un moment dat sumele şi soldurile conturilor debitoare şi creditoare; ~ de plăţi = raportul dintre sumele încasate şi plăţile efectuate de către o ţară în relaţiile sale cu alte ţări într-o perioadă de regulă un an.
5. al şaptelea semn al zodiacului (23 septembrie - 22 octombrie).