Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. licencier)
1. a concedia pe cineva din seviciu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. licencié, it. licenziato)
1. posesor al unui titlu, al unei diplome de licenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după doctorand)
1. licenţiat în teologie care urmează magisteriul.