Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. licencieux, lat. licentiosus)
1. necuviincios, imoral, indecent.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. dévergondage)
1. comportament licențios și libertin; desfrânare, dezmăţ.
2. (prin ext.) îndepărtare de la normele morale și/sau sociale; exces.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. licenziosità)
1. însuşirea, caracterul a ceea ce este licenţios; comportare, vorbă licenţioasă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. priapeus)
1. adj. referitor la Priap; priapic.
2. s. n. formă de vers antic, considerat ca o juxtapoziţie a două versuri.
3. poezie (antică) cu conţinut obscen sau licenţios.
Parte de vorbire: s.f. (franțuzism învechit)
Origine: (fr. polissonnerie)
1. faptă de polison; farsă de copil (răutăcios); ștrengărie.
2. cuvânt licențios sau obscen.