Dictionar

licențios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. licencieux, lat. licentiosus)

1. necuviincios, imoral, indecent.
 

devergondaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. dévergondage)

1. comportament licențios și libertin; desfrânare, dezmăț.
2. (prin ext.) îndepărtare de la normele morale și/sau sociale; exces.
 

licențiozitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. licenziosità)

1. însușirea, caracterul a ceea ce este licențios; comportare, vorbă licențioasă.
 

priapeu, -ee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. priapeus)

1. adj. referitor la Priap; priapic.
2. s. n. formă de vers antic, considerat ca o juxtapoziție a două versuri.
3. poezie (antică) cu conținut obscen sau licențios.
 

polisonerie

Parte de vorbire:  s.f. (franțuzism învechit)  
Etimologie: (fr. polissonnerie)

1. faptă de polison; farsă de copil (răutăcios); ștrengărie.
2. cuvânt licențios sau obscen.