lichidare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. lichida)

1. acțiunea de a lichida; lichidat, (înv.) lichidație.
2. înlăturare, desființare, nimicire.
3. terminare, încheiere a unei acțiuni, a unui fapt etc.
4. îndeplinire a formelor și a lucrărilor pentru încetarea definitivă a activității unei întreprinderi, unei bănci etc.
5. vânzare la prețuri mici, la reducere, pentru a scăpa rapid de marfă, de stoc.
6. (fig.) acțiunea de a pune capăt unui lucru, vieții cuiva.
7. (loc. adj. și adv.) în ~ = (care este) în curs de desființare.
8. (var.) (înv.) licuidare.

contribuitor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (contribui + -tor)

1. acționar care contribuie la plata datoriilor în caz de lichidare a societății.

democrat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. démocrate)

1. I. referitor la democrație; democratic.
2. care are convingeri democratice, care militează pentru democrație.
3. care este membru al unui partid care revendică democrația.
4. partid ~ = partid cu orientare democrată.
5. II. partizan al democrației, al unui sistem politic în care poporul își alege reprezentanții.
6. (S.U.A.) membru sau susținător al Partidului Democrat.
7. ~ți revoluționari = ideologi și militanți ai revoluției burghezo-democratice, care au luptat consecvent pentru desființarea iobăgiei și lichidarea rânduielilor feudale.
8. ~-creștin = membru al unui partid democrat care adoptă principiile creștinismului.
9. (antonime) aristocrat, autocrat, autoritar.

dezarmare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (dezarma)

1. acțiunea de a dezarma; complex de măsuri prin aplicarea cărora se urmărește lichidarea sau limitarea armamentelor și a forțelor armate ale statelor, inclusiv a armelor de distrugere în masă.

dispașă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dispache)

1. (mar.) document de lichidare a unei avarii, întocmit de dispașor.

lichidator, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. liquidateur)

1. (cel) care face lichidarea unei societăți comerciale, întreprinderi, bănci etc.
2. I. care se ocupă de o lichidare.
3. II. persoană însărcinată cu efectuarea unei lichidări.
4. (fig.) cel care lichidează, care pune capăt la ceva.
5. (var.) (înv.) licidatoriu, (înv.) licidător, (înv.) licuidator.

report

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. report)

1. trecere a unei sume din josul unei coloane în fruntea coloanei următoare a unui registru; suma reportată.
2. transfer al unui desen de pe un material pe altul, în vederea imprimării litografice.
3. amânare pe o altă dată decât cea inițial stabilită.
4. prelungire a unei operații de bursă ajunse la termen până la lichidarea următoare.
5. trecere a unei lucrări editoriale dintr-un plan de apariție în următorul.