Dictionar

limpezire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. limpezi)

1. acțiunea de a (se) limpezi și rezultatul ei; limpezeală.
2. curățire, purificare (a unui lichid).
3. clarificare, deslușire, lămurire.
4. (expr.) ~ la minte = calmare.
 

claritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. claritas, fr. clarté)

1. însușirea a ceea ce este clar; limpezime, puritate.
2. calitate a sunetului sau a vocii de a răsuna distinct.
3. limpezime în gândire, în vorbire; expunere pe înțeles.
 

deburbaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. débourbage)

1. acțiunea de a deburba; deburbare.
2. spălarea unui minereu noroios de argila care îl acoperă.
3. (oenologie) operația de limpezire a mustului, obținut prin presare directă, înainte de fermentație; faptul de a îndepărta burba.
 

deburbare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (deburba)

1. operație de limpezire a mustului înainte de fermentație.
2. spălarea unui minereu.
 

decanta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décanter)

1. a limpezi un lichid care conține particule solide în suspensie prin îndepărtarea acestuia după depunerea lor.
2. (fig.) a limpezi, a clarifica.
 

decantație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. décantation)

1. acțiunea de a decanta; decantare.
2. limpezirea unui lichid care conține particule solide în suspensie.
3. (fig.) acțiunea de a clarifica ceva; acțiune de eliminare a anumitor elemente (rele).
 

defeca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déféquer, lat. defaecare)

1. a limpezi un lichid prin depunerea substanțelor pe care le conține în suspensie.
2. a precipita albuminele dintr-o soluție.
3. a purifica zemurile, în industria zahărului.
4. a evacua materiile fecale din intestin.