Rezultate secundare (Linişti,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (auto1- + linişti)
1. refl. a-şi linişti propria conştiinţă în urma unor succese, adoptând o atitudine de pasivitate lipsită de vigilenţă.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. agiato)
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/agiter, lat. agitare)
2. a aţâţa, a instiga la revoltă.
4. refl. (fam.) a se frământa.
5. a se zbuciuma, a fi neliniştit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (agita)
1. care se agită; (despre oameni) neastâmpărat, neliniştit.
3. (despre o epocă) frământat.
Parte de vorbire: I. vb. tr, II. vb. intr.
Origine: (fr. alerter)
1. I. a avertiza despre un pericol (lansând semnalul de alertă); a alarma.
2. (mil.) a ordona unei formații militare să fie pregătită de intervenție.
3. (prin ext.) a da un impuls, a mobiliza la acțiune.
4. a atrage atenția, a preveni.
5. II. a fi cuprins de alertă; a se alarma; a se neliniști.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. andante)
1. adv. (muz.) lent, liniştit.
2. s. n. (parte dintr-o) sonată, simfonie, concert în acest tempo.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. angoisser)
1. a da o stare de nelinişte; a nelinişti (profund).