Dictionar

lipiciune

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (lipi + -ciune)

1. asamblare cu ajutorul unei materii lipicioase a unor obiecte sau părți ale lor; lipire.
2. caracter contagios al unei boli; contagiozitate.
3. (med.) inflamație a pleoapelor; blefarită.
 

lipide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lipides)

1. substanţe organice din grupa esterilor de acizi graşi şi alcoolici, care prin oxidare produc căldura organismului; grăsimi.
 

lipidic

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lipidique)

1. care se referă la lipide.
 

lipidogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lipidogramme)

1. curbă a deplasării moleculelor lipidice în electroforeză.
 

lipidologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. lipidologie)

1. (med.) studiul metabolismului lipoproteinelor; studiul lipidelor.
 

abaca

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)

1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.
2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.
 

accesiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accession, lat. accessio)

1. (jur.) mod de dobândire a unei proprietăţi prin alipirea unui bun la altul mai important.
 

adera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. adhérer)

1. a se ralia la părerea cuiva.
2. a deveni adeptul unui partid, al unei mişcări etc.
3. (despre state) a se alătura unui tratat.
4. a fi, a se ţine lipit, strâns.
 

aderent, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. adhérent, lat. adhaerens)

1. adj. care aderă.
2. alipit, unit, sudat.
3. s.m.f. cel care aderă la o acţiune comună, la un partid etc.
 

aderenţă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)

1. legătură, lipire.
2. bridă.
3. (fiz.) forţă care menţine alăturate două corpuri în contact.
4. (constr.) fenomen de legătură între beton şi oţel.
5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafaţa pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.
6. aderare, solidarizare conştientă.
7. (bot.) concreştere intimă şi secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obişnuit separate (frunze, petale, antere).
 

adermină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adermine)

1. (biol.) vitamină solubilă în apă care există în multe forme și care participă în special la metabolismul lipidelor; piridoxină, vitamina B6.