Dictionar

Rezultate secundare (Locţiitor,):

Locotenent

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. locotenente)

1. locţiitor.

2. comandant ajutor al unei mari unităţi din armata Romei antice.

3. grad de ofiţer imediat superior celui de sublocotenent.

4. ~ -major = grad de ofiţer imediat superior locotenentului; ~ -colonel = grad de ofiţer imediat superior maiorului.


Prodecan

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Prodekan, it. prodecano)

1. locţiitor de decan.


Propretor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. propréteur, lat. propraetor)

1. magistrat roman locţiitor al unui pretor.


Prorector

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Prorektor, rus. prorektor)

1. locţiitor al unui rector.


Suplinitor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (suplini + -tor)

1. (cel) care suplineşte în muncă, într-o funcţie; locţiitor, supleant.

2. (cadru didactic) care nu este titularizat.


Viear

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vicaire, lat. vicarius)

1. cel care ţinea locul cuiva căruia îi urma imediat în rang.

2. funcţionar din organizarea mai târzie a Imperiului Roman, care administra o dioceză imperială.

3. locţiitor al unui mitropolit, episcop sau alt demnitar bisericesc.