localizăciune
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Etimologie: (localiza + -ăciune)
Etimologie: (localiza + -ăciune)
1. acțiunea de a localiza și rezultatul ei; localizare, (înv.) localizație, (înv.) localizațiune.
2. fixare între anumite limite de spațiu, de timp; detectare și precizare a poziției unui obiect, a locului unui obiect într-o piesă etc.
3. (tehnică) detectare și precizare a poziției unui obiect, a locului unui defect dintr-o piesă, a unui zăcământ în scoarța terestră, a unui post de radioemisiune etc.
4. adaptare a unei opere literare pentru a corespunde anumitor condiții de loc sau de timp.