Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (locuitor + -esc)
1. care aparține sau care este specific locuitorilor.
2. care provine de la locuitori; referitor la locuitori.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (locuitor + -ime)
1. totalitate a locuitorilor; populație.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. aborigène, lat. aborigines)
1. I. referitor la locul unde se află cineva, originar din acest loc; băştinaş, autohton, indigen.
2. II. locuitor originar din țara în care locuiește.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. afghan)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din Afganistan.
2. (s. f.) limbă indo-europeană vorbită de afgani.
3. s. m. câine de companie decorativ, de origine afgană.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. africain, lat. africanus, it. africano)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din Africa.
3. artă ~ă (sau artă neagră) = artă care se manifestă mai ales în sculptura antropomorfă şi animalieră, în ţesături, orfevrărie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. africanité)
1. caracter specific culturii africane.
2. caracter african al unei culturi, limbi etc.
3. grup de valori comune locuitorilor din Africa.
4. lumea, civilizaţia africană.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. achéen)
1. adj., s. m. f (locuitor) din Ahaia (Peloponez).
2. (s. n.) vechi dialect vorbit de aheeni.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. akkadien)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din Akkad.
2. (s. f.) limbă semitică veche vorbită în Asiria.