Rezultate secundare (Loial,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déloyal)
1. incorect, necinstit, nesincer.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. loyal)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. loyalisme)
1. fidelitate faţă de un regim (politic).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. loyaliste)
1. fidel unui regim (politic.), unei cauze.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. loyauté, engl. loyalty)
1. sinceritate, cinste; lealitate.
Parte de vorbire: adv. (învechit)
Origine: (fr. loyalement)
2. cu loialitate, cu bună-credință; conform loialității.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. conjuration, lat. coniuratio)
1. mașinație creată de un grup de indivizi, legați împreună printr-un jurământ de loialitate, cu scopul de a răsturna puterea existentă; complot.
2. (prin ext.) acțiune desfășurată în comun și în cel mai mare secret de mai multe persoane împotriva cuiva sau a ceva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. déloyauté)
1. lipsă de loialitate, incorectitudine, necinste.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (de- + programa)
2. a contracara efectele programării anterioare sau ale spălării creierului, mai ales în încercarea de a convinge (o persoană) să renunțe la loialitatea față de un cult.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. fair-play)
1. acceptare loială a regulilor (într-un sport, în afaceri), joc cinstit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. félon)
1. (feudalism) (vasal) care încalcă angajamentele contractate față de stăpân; neloial.
2. (prin ext.) care își trădează angajamentele; trădător.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. félonie)
1. comportament, atitudine de felon.
2. încălcare de către un vasal a jurământului făcut către senior.
3. lipsă de loialitate; trădare, infidelitate.