Dictionar

Rezultate secundare (Luptă,):

Luptare

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (v. lupta)

1. acțiunea de a (se) lupta; luptă.


Luptător, -oare

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (lupta + -ător)

1. (persoană) care (se) luptă; combatant, militant.

2. (fig.) (persoană) care depune eforturi fizice și intelectuale pentru a realiza ceva.

3. (prin ext.) (persoană) care nu se bătută.

4. II. sportiv care practică luptele libere sau clasice.


Adamsită

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adamsite)

1. substanţă toxică de luptă, iritantă, strălucitoare.


Adversar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adversaire, lat. adversarius)

1. persoană care luptă împotriva cuiva sau a ceva; rival.

2. (sport) partener de întrecere.


Agonistic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agonistique)

1. adj. referitor la lupte; atletic.

2. (fil.) referitor la lupta de idei.

3. s. f. parte a gimnasticii la vechii greci care cuprindea luptele atletice.


Amazonomahie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amazonomachie)

1. (mit.) luptă cu amazoanele; lupta amazoanelor împotriva atenienilor.

2. (antichitate) reprezentare artistică a amazoanelor în lupte.


Ambulanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ambulance)

1. formaţie sanitară care răniţilor primele ajutoare pe câmpul de luptă.

2. vehicul destinat transportului accidentaţilor şi al bolnavilor în stare gravă.


Ambuscadă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. embuscade)

1. loc ascuns de unde se pândeşte inamicul pentru a-l surprinde.

2. acţiune la luptă în care inamicul este atacat prin surprindere.

3. (fam.) capcană.