Dictionar

luxa

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. luxer, lat. luxare)

1. a-și deplasa un os din articulație; a-și scrânti o mână, un picior.
 
 

luxație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. luxation, lat. luxatio)

1. deplasare a unui os din articulație; scrântitură; exartroză.
 

artrogripoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Arthrogrypose, fr. arthrogryposis)

1. imobilizare persistentă a unei articulații prin contracția spastică a musculaturii corespunzătoare (cu luxații).
 
 
 
 

exartroză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. exarthrose)

1. (med.) dislocarea unui os din articulația sa; luxație, luxațiune.
 

preluxație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. préluxation)

1. stare a unei articulații, prin malformații congenitale osoase, care predispune la luxație.