Dictionar

mana

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mana)

1. (la melanezieni şi polinezieni) forţă supranaturală impersonală, care ar sălăşlui în lucruri, în plante, în animale şi în oameni, exercitând o acţiune cauzală.
 

emana

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. émaner, lat. emanare)

1. tr. a degaja un gaz, un miros etc.; a exala.
2. a transmite, a remite.
3. intr. a proveni, a-şi avea originea.
4. a (se) produce.
 

îngemăna

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. ingeminare)

1. a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) îmbina strâns.
 

mana agrişului

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Phytophthora cactorum
2. FR fonte des semis du grosseillier épineux
3. EN seedling blight of gooseberry; foot rot of gooseberry
4. DE Fußkrankheit des Stachelbeerenstrauchs
5. RU фитофтороз крыжовникa
6. HU egres fitoftórás betegsége (termésrothadása és gyökérpusztulása)
 

mana anasonului

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Plasmopara nivea
2. FR mildiou de l’anis
3. EN downy mildew of anise
4. DE Fascher Mehltau des Anis
5. RU мильдью aнисa; ложнaя мучнистaя росa aнисa
6. HU ánizs fitoftórás rothadása, peronoszpórája
 

mana cartofului

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Phytophthora infestans
2. FR mildiou de la pomme de terre
3. EN late blight of potato
4. DE Kraut- und Knollenfäule der Kartoffel
5. RU фитофтороз кaртофеля
6. HU burgonyavész, burgonya fitoftórás betegsége
 

mana cepei

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Peronospora destructor
2. FR mildiou de l’oignon
3. EN downy mildew of onion
4. DE Falscher Mehltau der Zwiebel
5. RU ложнaя мучнистaя росa лукa; пероноспороз лукa
6. HU hagymaperonoszpóra
 

abate (1)

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. abbate, lat. abbas,-atis, fr. abbe)

1. superior al unei abaţii.
2. superiorul unei mănăstiri catolice (similar cu stareţul sau egumenul unei mănăstiri ortodoxe).
3. preot, cleric la catolici.
4. prior.
 

abatesă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. abbadessa, lat. abbatissa)

1. maică superioară a unei abaţii sau a unei mănăstiri de femei.
 

abaţie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. abbazia)

1. instituție religioasă, cu statut special, condusă de un abate sau de o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de Papă.
2. mănăstire catolică cu proprietăți și venituri condusă de un abate.
3. mănăstire catolică unde se află această instituție.
4. stăreție.
5. titlu cu domeniu ecleziastic atribuit unui abate.
 

abil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. habile, lat. habilis)

1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.
2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.
3. (fig.) care dă dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.
4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.
5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.
 

abumarkub

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Abu Markub)

1. pasăre înaltă, asemănătoare cu struţul, cu gâtul scurt şi gros, cu capul mare şi cioc enorm, din preajma Nilului.
 

acantocit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acanthocyte)

1. hematie deformată semănând cu nişte spini zburliţi.