Dictionar

Rezultate secundare (Mânca,):

Mâncăcios, -oasă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (mânca + -ăcios)

1. (persoană) care mănâncă mult și des, lacom la mâncare; (om) mâncău.


Mancando

Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. mancando)

1. (muz.) scăzând mişcarea şi intensitatea.


Mâncărică

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (mâncare + -ică)

1. diminutiv al lui mâncare; mâncare (puțină și bună).

2. (Moldova) tocană.


Mâncărime

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (mâncare + -ime)

1. iritație a pielii provocată de anumite boli ale pielii, de înțepătura unor insecte etc. și însoțită de nevoia de a se scărpina; mâncărici.

2. (expr.) a avea ~ de (sau la) limbă = a simți mereu nevoia de a vorbi; a fi vorbăreț; palavragiu.


Adefag, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adephage)

1. (despre animale) care devorează, își înghite mâncarea cu lăcomie; vorace.


Angemaht

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Eingemachte)

1. mâncare cu carne (de pui sau de miel) şi cu sos alb de lămâie.


Anorexie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anorexie, gr. anorexia)

1. pierdere a poftei de mâncare; inapetenţă.

2. ~ mintală = repulsie faţă de alimente, însoţită de pierderea totală a poftei de mâncare.


Antimetalepsă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antimétalepse)

1. figură de stil care constă în repetarea acelorași cuvinte, dar în sens invers (ex. nu trăiesc pentru a mânca, dar mănânc pentru a trăi); antimetabolă.


Antimetateză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antimétathèse, cf. gr. antimetathesis)

1. figură de retorică care constă în repetarea acelorași cuvinte, dar într-o direcție opusă (ex. nu trăiesc pentru a mânca, dar mănânc pentru a trăi).

2. antimetabolă, antimetalepsă.


Antreu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. entrée)

1. vestibul (2).

2. fel de mâncare care se serveşte ca aperitiv.