Rezultate secundare (Mândri,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mandrill)
1. maimuţă cinocefală din Africa, cu coada mică, cu faţa de culoare albastră, nasul roşu şi blana galbenă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mandrin)
1. piesă ascuțită folosită la găurirea tablei metalice; dorn, priboi.
2. unealtă calibrată pentru lărgirea sau formarea găurilor din piese tubulare sau inelare.
3. sârmă care se așază înăuntrul instrumentelor găunoase (ace, trocare etc.) pentru a împiedica astuparea lor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. mandriner)
1. a lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare prin deformare plastică cu ajutorul mandrinului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mandrin)
1. dispozitiv pentru fixarea pieselor de prelucrat sau a uneltelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (mândri)
1. faptul de a se mândri cu ceva sau cu cineva; satisfacție, fală; fudulie, îngâmfare.
2. (neobișnuit) sentiment de mulțumire, de satisfacție; mândrie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arrogance, lat. arrogantia)
1. atitudine de mândrie dispreţuitoare; obrăznicie, înfumurare, impertinenţă.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. fiero)
1. (muz.) impetuos, cu înverşunare; cu mândrie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (gr. hybris)
1. mândrie nemăsurată, supraapreciere a forţelor şi libertăţii individului în confruntare cu destinul, în tragedia antică grecească.
2. termen denumind excesul, violența, considerate în literatura greacă antică una din sursele generatoare (alături de destin) ale conflictului și prăbușirii eroului unei tragedii.
3. sentiment de orgoliu care duce la exces.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. mandriner)
1. a lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare prin deformare plastică cu ajutorul mandrinului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. mégalomanie)
1. ambiție, mândrie disproporționată, gust pentru grandios, colosal; grandomanie.
2. comportament patologic caracterizat prin dorința excesivă de glorie, de putere (nebunia grandorii).
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. orgoglio)
1. mândrie exagerată; vanitate, trufie.