Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. adynamandria)
1. (bot.) incapacitate funcțională a staminelor sau a androceului din floare.
2. (bot.) alogamie neurmată de fecundare.
3. (bot.) nefertilitatea polenului pe stigmatul unei flori.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arrogance, lat. arrogantia)
1. atitudine de mândrie dispreţuitoare; obrăznicie, înfumurare, impertinenţă.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. fiero)
1. (muz.) impetuos, cu înverşunare; cu mândrie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (gr. hybris)
1. mândrie nemăsurată, supraapreciere a forţelor şi libertăţii individului în confruntare cu destinul, în tragedia antică grecească.
2. termen denumind excesul, violența, considerate în literatura greacă antică una din sursele generatoare (alături de destin) ale conflictului și prăbușirii eroului unei tragedii.
3. sentiment de orgoliu care duce la exces.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. mégalomanie)
1. ambiție, mândrie disproporționată, gust pentru grandios, colosal; grandomanie.
2. comportament patologic caracterizat prin dorința excesivă de glorie, de putere (nebunia grandorii).
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. orgoglio)
1. mândrie exagerată; vanitate, trufie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., it. superbia)
1. orgoliu, îngâmfare, trufie; mândrie.