Dictionar

Rezultate secundare (Mândru,):

Apeiron

Parte de vorbire: s.
Origine: (gr. apeiron)

1. (fil.; la Anaximandru) element primar şi cauză materială a lucrurilor, materie indeterminată şi infinită (aerul, apa, focul şi pământul).


Orgolios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. orgoglioso)

1. plin de orgoliu; vanitos, mândru, trufaş.


încăpea

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. incapere)

1. intr. a fi cuprins în anumite limite; a putea intra într-un spațiu; a intra.

2. (expr.) a nu-și (mai) ~ în piele de gras = a fi foarte gras.

3. (expr.) a nu-și (mai) ~ în piele de bucurie (de mândrie) = a fi foarte bucuros (mândru).

4. (expr.) nu (mai) încape (nici o) îndoială (vorbă, discuție) = se spune pentru a exprima o certitudine.

5. (expr.) a nu (mai) ~ de cineva (sau ceva) = a fi nemulțumit de prezența unei persoane sau a unui lucru.

6. (fig.) a ajunge pe neașteptate (într-o situație grea).

7. (expr.) a ~ pe (sau în) mâna (sau mâinile) cuiva = a ajunge la discreția cuiva.

8. a intra cu greu.

9. tr. a fi în stare cuprindă.


Armăsar

Parte de vorbire: s.m.
Origine: ([equus] admissarius)

1. cal mascul necastrat; (prin ext.) cal falnic, mândru, iute.

2. ~ tânăr = armăsăruș, armăsărel, armăsăraș.

3. (expr.) a face din țânțar ~ = a exagera.

4. (var.) (reg.) harmăsar.


Fălire

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (făli)

1. acțiunea de a se făli, de a se arăta mândru de cineva sau de ceva; (pop) mândrire.

2. faptul de a se arăta plin de sine, îngâmfat; trufie, înfumurare.

3. (înv.) preamărire, slăvire.