catari

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cathares)

1. pl. adepți ai unei secte maniheiste din evul mediu (în sud-vestul Franței), care respingea sfintele taine ale bisericii și nega purgatoriul și posibilitatea mântuirii.

grație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. gratia, it. grazia, /II/ fr. grâce à)

1. drăgălășenie, gingășie, finețe, eleganță (în atitudini, în mișcări).
2. (pl.) atitudini, cuvinte drăgălașe.
3. bunăvoință, favoare.
4. a intra în ~ ile cuiva = a obține bunăvoința cuiva.
5. har, ajutor supranatural pe care divinitatea îl acordă oamenilor pentru a se mântui.
6. stare de ~ = creație poetică; poezie; ipostază, inspirație poetică.
7. lovitură de ~ = lovitură care aduce sfârșitul, moartea.
8. (mit.) fiecare dintre cele trei zeități care personificau grația și frumusețea feminină.
9. prep. cu ajutorul, datorită.

intercesor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. intercesseur)

1. cel care intercede, care intervine în numele cuiva; mijlocitor.
2. (religie) sfânt intermediar care se roagă pentru mântuirea oamenilor.

luteranism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. luthéranisme)

1. doctrină a protestantismului german, întemeiată de Martin Luther, care consideră esențială pentru „mântuire” credința și nu cultul religios, pe care l-a simplificat.

mesianism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. messianisme)

1. credință într-un mântuitor divin al lumii, care apare în dogmele mozaice și creștine; curent filozofic idealist, bazat pe idei mistico-religioase, mesianice.
2. (prin ext.) ideologie care anunță o lume miraculoasă și decisiv mai bună.
3. atitudine profetică și de exaltare în împlinirea unei misiuni prin sacrificiu.
4. (psihiatrie) convingere delirantă a unui subiect care se identifică cu Mesia și încearcă să facă prozelitism.

poșadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pochade)

1. pictură la repezeală.
2. operă literară scrisă de mântuială.