Rezultate secundare (Măcar,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (macara + gigant)
1. macara de mari proporții.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (macaragiu + -iță)
1. muncitoare pe macara; macaragistă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. Macarena, n. fr.)
1. dans modern cu ritm săltăreţ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (macaron/ic/ + -adă)
1. (pl.) paste făinoase în formă de tuburi lungi şi subţiri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după it. maccheronata)
1. poezie în stil macaronic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. macaronique, it. maccheronico)
1. (despre versuri, poezii, stil etc.) scris într-o limbă specifică macaronismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după germ. Autokran)
1. macara pe un autocamion, folosită la lucrări de depanare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bardeur)
1. macara mobilă utilizată pe şantierele de construcţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. benne)
1. platformă închisă, cutie a unui autocamion în care se transportă beton sau alte materiale.
2. cupă a unei macarale care prinde materialul de transportat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bigue)
1. macara specială la bordul navelor pentru încărcări şi descărcări.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bouquet)
1. mănunchi de flori aranjate şi legate împreună.
2. (p. ext.) grup de obiecte de acelaşi fel puse împreună; grup de compuneri (literare, muzicale) luate împreună.
3. grup de arbori de aceeaşi specie în cadrul unui arboret.
4. aromă specifică a unor băuturi şi preparate din fructe şi legume.
5. ansamblu din două-trei macarale pentru manevrele curente ale velelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caliorne, it. caliorna)
1. macara puternică, cu cel puţin trei sau patru perechi de scripeţi.