Parte de vorbire: s.n.
Origine: (tc. çomak, çumak)
1. băț gros (noduros), uneori cu măciulie sau întărit cu fier la unul din capete; bâtă, măciucă, ghioagă.
4. (pop.) organ genital al armăsarului (sau al calului).
5. (fig.) a ști de ~ = a ști de frică.
Parte de vorbire: adj. (regional)
Origine: (măciulie)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (măciucă + -os)
1. în formă de măciucă; cu măciulie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (matteuca)
1. bâtă lungă și groasă, cu măciulie la unul dintre capete, uneori ferecată, folosită în trecut ca armă de luptă; lovitură dată cu o asemenea bâtă.
2. (prin restr.) parte îngroșată a unei măciuci, a unui baston etc.
3. (sport) obiect cu care se execută exerciții de mobilitate, de îndemânare etc. într-una din probele de gimnastică ritmică.