Parte de vorbire: adj.
Origine: (mănăstire + -esc)
1. care aparține mănăstirii, privitor la mănăstire, de la mănăstire; călugăresc, (înv.) bisericesc, monastic.
2. cum se face sau cum există la mănăstire.
3. (var.) mânăstiresc, (înv.) monastiresc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. monastique)
1. mănăstiresc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (mănăstire + -esc)
1. care aparține mănăstirii, privitor la mănăstire, de la mănăstire; călugăresc, (înv.) bisericesc, monastic.
2. cum se face sau cum există la mănăstire.
3. (var.) mânăstiresc, (înv.) monastiresc.