Rezultate principale (Măreție,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (măreț + -ie)
1. faptul de a fi măreț; sumă de calități care trezesc admirație, uimire, splendoare.
2. atitudine plină de mândrie, de încredere în calitățile proprii; semeție, trufie.
Rezultate secundare (Măreție,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)
1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.
2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.
3. acțiune degradantă care inspiră dispreț.
4. faptă abjectă; josnicie, mârșăvie, ticăloșie.
6. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brillance)
1. strălucire.
2. (fig.) splendoare, măreţie, pompă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. colose, lat. colossus, gr. kolossos)
1. statuie de o mărime şi de o măreţie uimitoare.
2. (fig.) om, fiinţă (sau obiect) de proporţii uriaşe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după lat. dignitas, fr. dignité)
1. calitatea de a fi demn; prestigiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. faste, lat. fastus)
1. strălucire, măreţie, lux, pompă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. grandeur)
1. însuşirea de a fi grandios; măreţie; strălucire, splendoare.