Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bain-marie)
1. fel de a fierbe ori de a coace uşor un aliment, un corp, constând în a plasa recipientul în care este conţinut în apa ce se încălzeşte direct.
Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (salcâm + -ărie)
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. notaire, lat. notarius, germ. Notar)
1. (ant.; la romani) secretar; funcționar imperial care redacta actele juridice.
2. ecleziast sau laic atașat cancelariilor episcopale sau congregațiilor romane.
3. funcționar public învestit cu puterea de a autentifica acte juridice.
4. secretar al primăriei în comunele rurale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. signoria)
1. organ de conducere în unele comune-republici italiene din evul mediu; primărie; localul, reşedinţa ei.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (berbec + -ărie)
2. cârd de berbeci aleși dintre oi (toamna, după Sfânta Mărie).
3. țarc unde se țin berbecii despărțiți de oi.
4. locul unde pășunează berbecii.
Parte de vorbire: s.n. (regional)
Origine: (magh. dikics.)
1. unealtă (un fel de cuțit) folosită în cizmărie pentru a face desene pe talpa, pe căputa etc. încălțămintei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. prunicolor)
1. de culoarea brumărie a prunelor.