Dictionar

Preamărire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (preamări)

1. acțiunea de a preamări și rezultatul ei; laudă, glorificare, elogiere.


Abandon

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.

2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.

3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.

4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.

5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.

6. renunțare la o cauză, credință etc.

7. cedare (la o stare, un sentiment).

8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.

9. (sport) retragere dintr-o competiţie.

10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.


Accent

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accent, lat. accentus)

1. intonaţie specială a unei silabe dintr-un cuvânt prin mărirea intensităţii vocii.

2. semn grafic care indică această intonaţie.

3. (muz.) emisiune mai intensă a unui sunet, a unui acord.

4. mod specific de a vorbi o limbă, un dialect.

5. inflexiune afectivă a vocii.

6. (fig.) importanţă.

7. a pune ~ul (pe) = a sublinia, a scoate în relief.


Apoteoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apothéose, lat., gr. apotheosis)

1. (ant.) solemnitate de trecere (a unui erou, a unui împărat) în rândul zeilor.

2. (fig.) preamărire, slăvire, glorificare.

3. denumire a scenelor finale cu caracter solemnă şi triumfal din opere sau balete; încheiere solemn a unei piese muzicale.


Astatizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. astatisation)

1. mărire a sensibilităţii unor sisteme deformabile faţă de acţiunile deformante, micşorându-le stabilitatea.


Biotropism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biotropisme)

1. mărire a virulenţei unui microorganism latent sub influenţa unor agenţi chimici, fizici sau de origine bacteriană.

2. proprietate a unor microbi sau virusuri de a nu se putea dezvolta decât în organisme vii.


Bonificaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bonification)

1. bonificare.

2. compensaţie în bani pentru o daună, reprezentând o reducere sau o mărire a unui profit.

3. (sport) avantaj constând din îmbunătăţirea timpului realizat, acordat primului sau primilor clasaţi, într-o competiţie.