Dictionar

legumărit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (legumă + -ărit)

1. cultivarea plantelor de uz alimentar, mai ales a legumelor, într-o manieră profesională; cultivarea legumelor; legumicultură.
 

maritabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. maritabile)

1. de măritat, de vârsta căsătoriei.
 

marital, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. marital, lat. maritalis)

1. referitor la drepturile soțului.
2. specific relațiilor dintre soți; conjugal.
 

maritalmente

Parte de vorbire:  adv. (învechit)  
Etimologie: (fr. maritalement)

1. în calitatea sa de soț/soție/cuplu căsătorit; ca oamenii căsătoriți; ca soț și soție; marital.
 

măritare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (mărita)

1. (despre femei) faptul de a (se) mărita; unirea legitimă a unui cuplu; căsătorie, măritat, măritiș.
2. (reg.) (expr.) ~a urzicilor = înflorire și maturizare a urzicilor, după care nu mai sunt bune de mâncat.
3. (antonime) divorț, ruptură, separare.
 

maritim, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. maritime, lat. maritimus)

1. care crește sau trăiește în apropierea mării; care se află la țărmul sau în apropierea mării.
2. care este în legătură cu navigația pe mare; care se referă la marină.
3. care se face sau se desfășoară pe mare.
4. (sintagmă) putere ~ă = stat care posedă o flotă puternică.
 

aeronaval, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aéronaval)

1. I. referitor la aviație și la marină; aeromaritim.
2. II. care aparține atât forțelor aeriene, cât și marinei.
3. II. (antonim) aeroterestru.
 

agnat, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. agnat, lat. agnatus)

1. rudă a cărei relație este urmărită numai prin bărbații membri ai familiei.
2. rudă de sex masculin din partea tatălui.
 

ataraxie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ataraxie)

1. stare de liniște sufletească, liberă de griji și temeri, urmărită ca țel suprem de mai multe școli filozofice.
2. (med.) stare patologică de pasivitate a unui organ, a unei funcții.
 

august, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. auguste, lat. augustus)

1. (ca epitet dat monarhilor sau membrilor familiilor princiare) preamărit, slăvit.
2. (fig.) maiestuos, măreț, impunător.
 

baliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balise)

1. reper de navigație care marchează diferite puncte terestre, maritime sau fluviale, precum și prezența unui obstacol.
2. reper indicator al poziției unui punct topografic.
 

cabotaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cabotage)

1. navigație maritimă de-a lungul coastei între localități apropiate.