Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agnosie)
1. (la Socrate) mărturisire a neştiinţei.
2. tulburare manifestată prin pierderea capacităţii de a recunoaşte obiectele, persoanele etc.
Parte de vorbire: I. adj., II. adv., III. s.n.
Origine: (fr. amical, lat. amicalis)
1. I. care arată prietenie, care mărturisește sau manifestă prietenie; prietenos.
2. II. într-un mod prietenos; amicalmente, prieteneşte.
3. III. întâlnire sportivă care se desfășoară în afara unui campionat.
4. I. (antonime) inamical, neprietenos, ostil.
5. II. (antonim) neprietenește.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. anarchiste, rus. anarhist, germ. Anarchist)
1. I. referitor la anarhism, ideal politic bazat pe suprimarea statului şi autorităţii.
2. care este favorabil anarhismului; care mărturisește, care exprimă sau care răspândește această doctrină.
3. II. adept al anarhismului; persoană care profesează, care practică anarhismul.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (anti- + patriot)
1. persoană care manifestă sau mărturisește opinii contrare patriotismului, care acționează împotriva intereselor patriei; om lipsit de patriotism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avouer)
1. (rar) a mărturisi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. avouable)
1. care poate fi mărturisit, recunoscut; confesabil.
2. (antonime) inavuabil, neavuabil.