Dictionar

declarație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déclaration, lat. declaratio)

1. mărturisire, afirmare deschisă a unor convingeri, sentimente etc.
2. verb de ~ = verb care denumește acțiunea de „a vorbi”.
3. document oficial prin care se comunică ceva, se ia o măsură; notificare.
4. mărturie, depoziție în fața unei autorități.
5. relatare făcută în fața unei autorități.
6. relatare făcută în fața unui organ administrativ prin completarea unui formular; formularul însuși.
7. (inform.) instrucțiune care precizează, pe baza indentificatorilor, atributele datelor utilizate într-un program sau într-o zonă a acestuia.
 

depozant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déposant)

1. martor care depune mărturie în fața judecătorului.
2. depunător.
 

depoziție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déposition, lat. depositio)

1. (jur.) declarație făcută în calitate de martor; mărturie.
 

ocular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. oculaire, lat. ocularius)

1. adj. referitor la ochi.
2. martor ~ = cel care poate depune mărturie pentru fapte pe care le-a văzut petrecându-se sub ochii săi.
3. s. n. sistem optic al unei lunete, al unui microscop în partea unde se găsește ochiul observatorului.
 

probă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. proba, germ. Porbe)

1. încercare; (examen de) verificare.
2. metodă prin care se constată justețea unui calcul.
3. (sport) întrecere.
4. parte din materialul unei mostre care se supune analizei, spre a se verifica anumite caracteristici ale întregului material.
5. (fot.) copie pozitivă pe hârtie.
6. confirmare, dovadă, mărturie.
 

testimonial, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (I. fr. testimonial, II. engl. testimonial, cf. lat. testimonialis)

1. I. (jur.) care se face prin martori; care se bazează pe mărturie.
2. (jur.) califică probele date de martori.
3. (în special) califică scrisorile care mărturisesc viața și moravurile cuiva.
4. scrisori ~e = scrisori care mărturisesc viața și moravurile cuiva.
5. (în special) scrisoare ~ă = scrisoare acordată de un superior ecleziastic unui candidat la hirotonisire, care mărturisește conduita sa, moravurile sale.
6. II. recomandare scrisă, omagiu dat în semn de apreciere pentru serviciul cuiva etc.