Parte de vorbire: s.n.
Origine: (tc. çomak, çumak)
1. băț gros (noduros), uneori cu măciulie sau întărit cu fier la unul din capete; bâtă, măciucă, ghioagă.
4. (pop.) organ genital al armăsarului (sau al calului).
5. (fig.) a ști de ~ = a ști de frică.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (măgar + -ie)
1. comportare, atitudine, faptă sau vorbă obraznică, impertinentă; purtare de măgar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. magasin)
1. local în care se expun şi se vând diferite mărfuri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. magazine)
1. publicaţie periodică (ilustrată), care conţine materiale din diverse domenii.
2. emisiune periodică de radio sau de televiziune axată pe un anume subiect.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. magasinage)
1. depozitare a unei mărfi într-o magazie.
2. timpul cât stă o marfă depozitată; (p. ext.) taxa care se plăteşte pentru depozitare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. magasinier)
1. responsabil al unei magazii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)
1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.
4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.
Parte de vorbire: interj., s.
Origine: (fr., it. abracadabra)
1. interj. cuvânt cabalistic căruia ocultiştii, gnosticii etc. îi atribuiau puterea magică de a vindeca anumite boli.
2. s.f. îngrămădire de cuvinte fără sens.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)
1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abuser)
1. a uza de ceva în mod exagerat, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz.
2. a exagera în utilizarea unei posibilități, a unei libertăți.
3. a profita în chip nedemn de o situație, un avantaj, încredere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétophane)
1. folie transparentă din material plastic, pentru conturarea şi colorarea imaginilor filmului de animaţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aclinique)
1. în care înclinaţia câmpului magnetic este nulă.
2. (despre boli) fără manifestări clinice.