Rezultate principale (Magnetofon.):
Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. magnétophone)
1. aparat de înregistrare şi redare electromagnetică a sunetelor cu ajutorul unei benzi subţiri de oţel, sau de material plastic, acoperită cu un strat fin de substanţă feromagnetică.
Rezultate secundare (Magnetofon.):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (mini- + magnetofon)
1. magnetofon mic, portabil; minifon.
Parte de vorbire: s.
Origine: (video1- + magnetofon)
1. aparat care permite proiectarea pe ecranele televizoarelor a filmelor înregistrate pe bandă magnetică în casete.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Akustomat)
1. dispozitiv adaptor electronic pentru pornirea şi oprirea automată a unui magnetofon.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bande, germ. Band)
1. fâșie îngustă și lungă cu care se leagă, se înfășoară ceva.
2. parte lungă și îngustă a unei suprafețe.
3. fir de circulație pe o stradă sau șosea.
4. (anat.) fâșie de țesut care unește două organe.
5. parte a cromozomului, clar diferențiată, de culoare mai închisă sau mai deschisă.
6. ~ magnetică = fâșie pentru înregistrarea magnetică a semnalelor electrice; ~ de magnetofon = fâșie îngustă de material flexibil, cu un strat fin de substanță feromagnetică, pentru înregistrarea și reproducerea sunetelor cu magnetofonul; ~ etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon ori magnetoscop; ~ rulantă = fâșie îngustă, continuă (de cauciuc) care servește la transportul în plan orizontal al unor materiale sau piese; ~ de imagini = peliculă cinematografică; ~ sonoră = peliculă cinematografică de înregistrat sunetul.
7. (spațiu neimprimat) între două sau mai multe mărci poștale; ștraif.
8. margine elastică de la masa de biliard.
9. (herald.) figură diagonală care reunește unghiul drept de sus al unui scut cu unghiul stâng de jos.
10. în ~ = (despre figuri) așezat în diagonala scutului.
11. grup de frecvențe învecinate sau apropiate care fac parte din spectrul unei radiații sonore sau electromagnetice.
12. înclinare a unei nave pe un bord sub efectul vântului sau când încărcătura este greșit repartizată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. head)
1. parte a unui magnetofon sau casetofon în contact direct cu banda, servind la înregistrarea, redarea sau ştergerea impulsurilor electromagnetice.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (casetă + /magneto/fon)
1. aparat pentru înregistrarea și reproducerea sunetelor cu ajutorul benzilor magnetice introduse în casete; magnetofon cu casete.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. deck)
1. magnetofon, casetofon etc. fără amplificator de putere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. film phonographe)
1. magnetofon cu care se reproduc benzile de dialog, zgomot şi muzică montate în sincron ale unui film.