Dictionar

magnific, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. magnifique, lat. magnificus)

1. măreț, grandios.
2. foarte frumos; superb, minunat.
 

magnificat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gern. Magnifikat, fr. magnificat)

1. compoziție muzicală polifonică, de forma unei cantate; cântec de slavă, punctul culminant într-o misă.
 

magnificență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. magnificence, it. magnificenza)

1. grandoare, măreție, strălucire; fast, lux.
 

magnifico

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. magnifico)

1. (muz.) măreț, strălucitor, falnic.
 

MAGNI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (it. magni-, cf. lat. magnus „mare”)

1. „mare, măreț, magnific”.
 

pompos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pompeux, lat. pomposus)

1. luxos, fastuos, magnific.
2. (despre stil) bombastic, prețios, emfatic.