Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. imiter, lat. imitari)
1. a-și însuși felul de gândire, de comportare etc. al cuiva; a lua pe cineva ca exemplu.
2. a reproduce vorbirea, gesturile etc. cuiva; a maimuțări.
3. a lua ca model opera, felul de a lucra al unui artist sau scriitor.
4. a reproduce cu fidelitate, a copia.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (maimuțări + -eală)
1. faptul de a (se) maimuțări; imitație; (prin ext.) acțiune lipsită de seriozitate.
2. gest sau atitudine afectată, grimasă, schimonoseală, maimuțărie.