mandarin,-Dicti0nar.ro electronic

mandarin 1

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. mandarin)

1. demnitar indigen din Indochina; înalt funcționar din China feudală și Coreea.
2. intelectual cultivat, cu personalitate, influent, cu multe titluri.
3. (ir.) personaj important.

mandarin 2

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (mandarină)

1. arbust mediteranean cu fructe citrice, asemănător portocalului.

mandarină

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. mandarine)

1. fructul mandarinului2.

mandarinat

Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. mandarinat)

1. titlu, demnitatea de mandarin.
2. funcția mandarinului.
3. (fig.) grup social pretinzând a forma o clasă aparte, privilegiată, exercitând o autoritate intelectuală arbitrară și sufocantă.

mandarinism

Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. mandarinisme)

1. un sistem de teste la care sunt supuși, în anumite țări asiatice, cei care aspiră la sarcinile mandarinului.

agrume

Parte de vorbire: s.f. pl.
Etimologie: (fr. agrumes)

1. termen generic care denumește fructele citrice; hesperide.
2. denumire colectivă pentru portocale, lămâi, mandarine, grepfruturi etc.

citric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. citrique)

1. adj. care conține acid citric.
2. acid ~ = acid organic în fructe, în special în sucul de lămâie.
3. s. n. pl. fructe care conțin, în sucul lor, acid citric (lămâi, portocale, mandarine).

clementină

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. clémentine)

1. varietate de mandarină altoită cu portocală.

mandarinat

Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. mandarinat)

1. titlu, demnitatea de mandarin.
2. funcția mandarinului.
3. (fig.) grup social pretinzând a forma o clasă aparte, privilegiată, exercitând o autoritate intelectuală arbitrară și sufocantă.

mandarină

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. mandarine)

1. fructul mandarinului2.

mandarinism

Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. mandarinisme)

1. un sistem de teste la care sunt supuși, în anumite țări asiatice, cei care aspiră la sarcinile mandarinului.