OK
X
maniabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. maniable)
1.
care
este
ușor
de
utilizat,
ușor
de
mânuit.
2.
(despre
oameni)
care
are
un
caracter
acomodant,
docil,
conciliabil.
maniabilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. maniabilité)
1.
însușirea
de
a
fi
maniabil.
maniabilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. maniabilité)
1.
însușirea
de
a
fi
maniabil.