Dictionar

manierat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. maniéré)

1. cuviincios, bine crescut, politicos; cu maniere frumoase.
2. (despre stil) afectat; meșteșugit; artificial.
 

civilizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (civiliza)

1. ajuns la un nivel corespunzător de civilizație.
2. (fig.) manierat, politicos.
 

eufuism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. euphuism, fr. euphuisme)

1. limbaj manierat, prețios, rafinat și sofisticat, la modă în Anglia în epoca elisabetană.
 

fin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fin)

1. subțire, delicat.
2. mărunt.
3. curat, pur; neamestecat.
4. foarte sensibil, delicat.
5. (despre oameni) manierat, elegant, bine crescut.
6. (fig.; despre gânduri, idei) subtil, ingenios; isteț.
 

galant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. galant, it. galante)

1. curtenitor, politicos cu femeile; (p. ext.) manierat, delicat, amabil.
2. literatură ~ă = literatură care cultivă cu precădere intriga amoroasă; aventură ~ă = aventură amoroasă.
3. darnic, generos, mărinimos.
4. stil ~ = stilul liber al muzicii pentru clavecin sau pian, înclinat spre efecte facile.
 

stilat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. stylé)

1. (despre oameni) care are o comporare elegantă, corectă; manierat, bine crescut, instruit.
 

educat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. educa)

1. care a primit educație; manierat; politicos; civilizat.
2. (anton.) needucat.