Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. manteau)
1. haină lungă care se poartă peste celelalte haine.
2. (constr.) partea superioară a cintrului pe care se reazemă bolta în timpul execuției.
3. înveliș din tablă, material plastic etc. care protejează un sistem tehnic.
4. membrană care secretă cochilia la moluște; palium.
5. a doua geosferă a Pământului, sub scoarță.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mante)
1. pelerină lungă şi largă purtată peste celelalte haine; mantie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accoutumance)
1. faptul de a se obişnui; adaptare.
2. (med.) proces prin care organismul devine insensibil la acţiunea unui medicament, a unei otrăvi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. conformance)
1. actul de a se conforma; conformitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. contraperformance)
1. (sport) rezultat slab realizat de un concurent (sau echipă) de la care se aștepta succesul.
2. lipsă de competență, incompetenţă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. imprimante)
1. (informatică) dispozitiv periferic pentru tipărirea unui document pe hârtie dintr-un model computerizat al acestuia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. performance)
1. rezultat excepţional într-o probă sportivă; (p. ext.) realizare deosebită într-un anumit domeniu.
2. cel mai bun rezultat dat de un aparat, un motor etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. romanzare, fr. romancer)
1. a descrie viaţa unui om celebru, cu adaosuri imaginate de autor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. abolla)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accalmie)
1. stare de calm momentan a vântului sau a valurilor mării.
2. (prin anal.) întrerupere temporară a unei activități zgomotoase.
3. (fig.) linişte după o perioadă de frământări.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. akène, lat. achaena)
1. fruct uscat indehiscent, cu o singură sămânţă.
2. fruct uscat indehiscent, monosperm, neaderent la pericarp.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/agiter, lat. agitare)
2. a aţâţa, a instiga la revoltă.
4. refl. (fam.) a se frământa.
5. a se zbuciuma, a fi neliniştit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (agita)
1. care se agită; (despre oameni) neastâmpărat, neliniştit.
3. (despre o epocă) frământat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angiosperme/s/)
1. s. f. pl. încrengătură a fanerogamelor, plante cu ovulele închise în carpele.
2. adj. (despre plante) cu sămânţa închisă în fruct.