mare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT magnus
2. FR grand
3. EN large; great; big
4. DE groß; geräumig
5. RU крупный; больщой
6. HU nagy

ac-de-mare

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (ac, din cauza formei sale, și de mare)

1. (ihtiologie) pește marin, lung și ascuțit, în formă de andrea, acoperit cu plăci osoase (Syngnathus acus).

alarmare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (alarma)

1. acțiunea de a (se) alarma și rezultatul ei; alarmă.
2. chemare la arme; strângere a trupei pe locul de adunare, cu echipamentul și muniția de război.
3. neliniștire, înfricoșare.

anagramare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (anagrama)

1. schimbare a ordinii literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; transcriere sub formă de anagramă; anagramat, anagramatizare, anagramatizat.

anflamare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (anflama)

1. faptul de a se anflama, de a se înflăcăra pentru cineva sau ceva; rezultatul acestei acțiuni.

asomare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. asoma)

1. acțiunea de a asoma și rezultatul ei; asomat.
2. amețire a animalelor înainte de tăiere, printr-o lovitură puternică.
3. lovire de moarte; (prin ext.) lovire.
4. (fig.) inoportunare.

autoafirmare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (autoafirma)

1. faptul de a se autoafirma; (rar) autoafirmat.
2. afirmare prin sine însuși, fără ajutorul cuiva.
3. afirmare a propriilor idei și a propriei personalități.

abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

aberație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noțiune, comportament; aberanță; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. (bot.) abatere importantă față de tip; formă rezultată pe cale de mutație.
4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcția adevărată și de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.
8. (var.) (înv.) aberațiune.
9. (antonim) normalitate.

abisal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abyssal, lat. abyssalis)

1. referitor la abis.
2. aflat în zona de mare adâncime și fără de lumină a mărilor și oceanelor.
3. regiune ~ă = zonă de mare adâncime a fundului mărilor și oceanelor.
4. referitor la subconștient.

abject, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abject, lat. abiectus)

1. care comite fapte reprobabile; ticălos.
2. care inspiră dezgust, repulsie, prin josnicia, degradarea sa morală; demn de cel mai mare dispreț; abominabil.
3. (antonime) respectabil, stimabil.

abjecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)

1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.
2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.
3. acțiune degradantă care inspiră dispreț.
4. faptă abjectă; josnicie, mârșăvie, ticăloșie.
5. (var. înv.) abjecțiune.
6. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.