OK
X
margine
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
margo
2.
FR
marge;
bord;
rebord;
limbe
3.
EN
margin;
edge;
limb;
brim
4.
DE
Rand;
Einfassung;
Grenze
5.
RU
крaй
6.
HU
szegély,
él,
szél,
karima
marginea pălăriei (la ciuperci)
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
margo
pilei
2.
FR
marge;
bord;
rebord
3.
EN
margin
4.
DE
Hutrand
5.
RU
крaй
шляпки
6.
HU
kalap
széle
(gombáknál)
nemargine
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (ne- + margine)
1.
întindere
fără
margini,
spațiu
nemărginit;
nemărginire.
aberație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)
1.
abatere
de
la
normal
sau
corect;
(prin
ext.)
idee,
noțiune,
comportament;
aberanță;
absurditate.
2.
(biol.)
abatere
de
la
tipul
normal
al
speciei.
3.
(bot.)
abatere
importantă
față
de
tip;
formă
rezultată
pe
cale
de
mutație.
4.
(fiz.)
formare
a
unei
imagini
produse
într-un
sistem
optic.
5.
~
cromozomială
=
modificare
a
numărului
de
cromozomi
caracteristici
speciei.
6.
~
cromatică
=
defect
al
imaginilor
produse
de
lentile,
constând
în
formarea
de
irizații
pe
marginea
imaginilor.
7.
unghi
format
de
direcția
adevărată
și
de
cea
aparentă
din
care
este
văzut
un
astru
de
pe
Pământ.
8.
(var.)
(înv.)
aberațiune.
9.
(antonim)
normalitate.
acrodont, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acrodonte)
1.
(despre
reptile)
cu
dinții
sudați
pe
marginea
superioară
a
maxilarelor.
adnota
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. adnotare)
1.
a
face
însemnări
pe
marginea
unui
text.
adnotare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (adnota)
1.
acțiunea
de
a
adnota
și
rezultatul
ei.
2.
notă
explicativă,
însemnare
pe
marginea
unui
text;
adnotație.
adnotator, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (lat. adnotator)
1.
cel
care
adnotează,
care
face
note
sau
însemnări
pe
marginea
unui
text.
ancadrament
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. encadrement)
1.
(arhit.)
ceea
ce
înconjoară
o
deschidere;
(prin
ext.)
ceea
ce
înconjoară
ca
un
cadru.
2.
ceea
ce
constituie
cadrul
unei
gravuri,
unui
tablou
etc.
3.
chenar
sau
cadru
decorativ
care
înconjoară
o
ușă,
o
fereastră.
4.
bordură
îngustă
de
cărămidă,
împrejmuire
de
vegetație
care
mărginește
un
spațiu
plantat.
5.
ansamblu
de
clădiri
sau
de
plantații
care
înconjoară
o
piață.