Parte de vorbire: adj.
Origine: (masca)
1. care poartă mască, acoperit cu o mască; (înv.) măscuit.
2. care nu se vede, fiind acoperit de un alt obiect, de un strat de material etc.
3. care este ascuns privirilor; camuflat.
4. (fig.) care ascunde realitatea sub o aparență înșelătoare; disimulat.
5. bal ~ = bal la care participanții sunt deghizați și poartă mască.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. costumer)
1. tr., refl. a (se) îmbrăca special (pentru un bal mascat, pentru un rol într-o piesă de teatru etc.); a deghiza.
Parte de vorbire: s.
Origine: (costuma + -/ţ/ie)
1. îmbrăcăminte specială pentru o piesă de teatru, un bal mascat etc.; fel de a se îmbrăca, în asemenea ocazii.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cryptocomunisme)
1. politică ocultă a unui partid comunist; comunism mascat.
2. simpatie ascunsă pentru comunism.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. cryptocommuniste)
1. (partizan ocult) al unui partid comunist; comunist mascat.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. domino)
1. joc de societate format din cel puţin 28 de piese plate, dreptunghiulare, însemnate cu puncte (de la 0 până la 6).
2. principiul ~ului = fenomen de cădere în lanţ al complicilor.
3. costumaţie de bal mascat, dintr-o mantie neagră cu glugă.
4. persoană cu o asemenea costumaţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. mascarade)
1. mascare, deghizare; ceată de oameni mascați.
2. (fig.) înscenare, prefăcătorie.
3. gen de divertisment de origine italiană, cu caracter aristocrat, în care subiectele, mitologice sau alegorice, interpretate de persoane mascate, erau acompaniate de muzică și dans; versurile corespunzătoare.