Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. massif, germ. Massiv)
1. adj. care constituie o masă compactă, densă.
2. solid; voluminos, mare; (p. ext.) impresionant.
4. s. n. ansamblu de culmi muntoase și deluroase care formează o unitate de relief.
5. arboret în care coroanele arborilor se ating.
6. grup de păduri de același fel.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. massivité)
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (germ. Auripigment, lat. auripigmentum)
1. (mineral.) sulfură de arsen prezentă în mod natural în cristale sau depozite masive, folosită anterior ca pigment sau colorant galben; orpiment, arsen galben.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. batholite)
1. rocă intruzivă, în formă de masiv, din răcirea şi consolidarea magmei în interiorul scoarţei terestre.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bennetittales)
1. ordin de plante gimnosperme inferioare, fosile, cu trunchiul scurt şi masiv, terminat la partea superioară cu un buchet de frunze, care fac trecerea la angiosperme.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bloc, blocus)
1. bucată, masă mare dintr-o materie solidă și grea; corp, obiect dintr-o bucată.
2. masiv de beton pentru ancorarea armăturii la elemente grele de beton precomprimat; material de construcție din piatră naturală, beton, ceramică.
3. ~ continental = sector al scoarței terestre de mari dimensiuni, înconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adâncime.
4. (poligr.) caracter de literă înrudit cu caracterul grotesc.
5. grămadă de obiecte, lucruri etc. care formează o masă unică.
6. în ~ = împreună, laolaltă; ~ alimentar = serviciu într-un spital care asigură pregătirea și servirea hranei bolnavilor; ~ operator = parte a unui serviciu de chirurgie rezervat operațiilor.
7. mapă de foi de hârtie egale prinse împreună, servind pentru a face însemnări, desene etc.
8. ansamblu de mărci poștale detașate dintr-o coală.
9. piesă metalică turnată a unei mașini, care cuprinde cilindrii unui motor, camerele de răcire și conductele de distribuire.
10. mecanism care permite manevrarea macazului de cale ferată din cabina acarului sau din stație.
11. grup de voleibaliști care sar la fileu pentru a împiedica pe adversari să înscrie un punct dintr-o lovitură de atac.
12. (în S.U.A.) porțiune de stradă delimitată de două intersecții.
13. unitatea dintre (supra)structura unei societăți istoric determinate și relațiile dialectice dintre ele.
14. alianță, înțelegere (între state, partide etc.).
15. (med.) obturare a unei căi vasculare sau întrerupere a circulației printr-un vas.
16. întrerupere a unei conductibilități neuromusculare.
17. (inform.) ansamblu de circuite ale unui ordinator îndeplinind aceeași funcție.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bronze)
1. aliaj de cupru cu alte metale, mai dur şi mai rezistent decât cuprul.
2. (fig.) de ~ = a) dens, solid; b) masiv şi opac; caracter de ~ = caracter tare.
3. (p. ext.) obiect de artă din bronz.
4. pigment metalic galben (sau alb), folosit pentru vopsit obiecte, la zugrăveli etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cabestan)
1. troliu cu ax de rotaţie vertical pentru deplasarea pe distanţe scurte, orizontal, a unor vehicule ori obiecte masive.
2. ax metalic care atenuează banda magnetică în cursul operaţiei de înregistrare sau redare a sunetelor.