Dictionar

acetonă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétone)

1. derivat al cetonelor, lichid incolor, cu miros eteric, volatil, inflamabil, solvent pentru materii grase, lacuri și vopsele etc.
 

afinant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affinant)

1. substanță care se adaugă materiilor prime din care se fabrică sticla pentru afinare.
 

airozom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. airosome)

1. corpuscul în suspensie, de natura materiilor de rezervă, prezent la bacterii și cianoficee.
 

aracetin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (aracet + -in)

1. substanță cleioasă cu care se lipesc obiecte din diferite materii.
 

artificiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. artificium, după fr. artifice)

1. mijloc prin care se urmărește să se schimbe realitatea în mod nefiresc; meșteșug, abilitate.
2. ~ de calcul = procedeu prin care se ajunge la rezultatul unui calcul pe o cale mai scurtă.
3. (pl.) amestec de materii ușor inflamabile, care produc efecte de lumină și culori.
 

asflatit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asphaltite)

1. amestec natural de bitum și materii organice.