Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. matrimonium, it. matrimonio)
1. uniune între două persoane oficializată în fața unui funcționar de stare civilă sau a unui cleric; căsătorie, conubiu.
2. (antonime) divorț, separare.
Parte de vorbire: s.n. (latinism)
Origine: (lat. coniugium, conjugium)
1. uniune de două sau mai multe persoane care creează o legătură de familie și poartă drepturi și responsabilități legale, sociale și/sau religioase; unire prin căsătorie; mariaj, matrimoniu.