Rezultate secundare (Meşteşug,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. artefice)
1. (rar) meşter; meşteşugar, muncitor.
2. artist.
3. (fig.) om dibaci, îndemânatic, iscusit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. artificiel, lat. artificialis)
1. făcut de om; nenatural; meşteşugit.
2. (şi adv.) prefăcut, nesincer; artificios.
3. arbitrar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. artificium, după fr. artifice)
1. mijloc prin care se urmăreşte să se schimbe realitatea în mod nefiresc; meşteşug, abilitate.
2. ~ de calcul = procedeu prin care se ajunge la rezultatul unui calcul pe o cale mai scurtă.
3. (pl.) amestec de materii uşor inflamabile, care produc efecte de lumină şi culori.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. artisan)
1. meşteşugar, meseriaş (din evul mediu).
2. creator de artă în stil popular.
3. (fig.) autor, realizator, creator a ceva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. artisanat)
1. breaslă, sistem de organizare a muncii pe bresle; totalitatea artizanilor.
3. unitate comercială cu obiecte artizanale.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. atelier)
1. locul în care se execută lucrări manuale, sau se practică activități manuale de artă sau de agrement; (p. ext.) locul unde se dezvoltă o lucrare.
2. încăpere, local cu unelte sau maşini unde se desfăşoară o activitate meşteşugărească sau industrială.
3. totalitatea lucrătorilor care muncesc într-un asemenea local.
4. local amenajat în care lucrează un artist; încăpere de lucru a unui pictor, fotograf etc.; studio.
5. locul în care mai mulți elevi sau studenți lucrează sub îndrumarea unui maestru (profesor, artist etc.); (p. ext.) ansamblul artiștilor sau al elevilor care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru sau grup de maeștri.
6. (prin ext.) grup de persoane reunite pe o perioadă determinată de timp pentru a reflecta asupra unui subiect dat sau a realiza un proiect comun.
7. (fig.) centru de producție artistică-literară.