Dictionar

Rezultate secundare (Meditare,):

Premeditare

Parte de vorbire: s.
Origine: (premedita)

1. faptul de a premedita.

2. (jur.) circumstanţă agravantă în săvârşirea în mod deliberat a unei infracţiuni.


Asasinat

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. assassinat, it. assassinato)

1. acțiunea de a asasina, de a provoca intenționat moartea cuiva; omor cu premeditare.

2. (fig.) acțiune profund dăunătoare; distrugere, ruină morală.


Imputabilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. imputabilité)

1. situaţie juridică a unei persoane căreia i se atribuie săvârşirea cu premeditare a unei fapte prevăzute de lege.


Intenţionat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (intenţiona)

1. (și adv.) care se face cu o anumită intenție; cu premeditare; expres.

2. care are intenția, voința deliberată de a face cutare faptă; cu atenţie, voit, anume plănuit.

3. bine ~ = care are intenții bune.

4. rău ~ = care are intenții rele.


Meditativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. méditatif)

1. înclinat spre meditare; gânditor.


Perpetra

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. perpétrer, lat. perpetrare)

1. a comite cu premeditare (o crimă, un atentat).


Ruminaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rumination, lat. ruminatio)

1. ruminare, rumegat.

2. impulsiune de meditare nesfârşită, obositoare, pe o singură temă; persistenţă a unor idei, planuri obsedante.