Rezultate secundare (Meditare,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (premedita)
1. faptul de a premedita.
2. (jur.) circumstanţă agravantă în săvârşirea în mod deliberat a unei infracţiuni.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. assassinat, it. assassinato)
1. acțiunea de a asasina, de a provoca intenționat moartea cuiva; omor cu premeditare.
2. (fig.) acțiune profund dăunătoare; distrugere, ruină morală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. imputabilité)
1. situaţie juridică a unei persoane căreia i se atribuie săvârşirea cu premeditare a unei fapte prevăzute de lege.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (intenţiona)
1. (și adv.) care se face cu o anumită intenție; cu premeditare; expres.
2. care are intenția, voința deliberată de a face cutare faptă; cu atenţie, voit, anume plănuit.
3. bine ~ = care are intenții bune.
4. rău ~ = care are intenții rele.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. méditatif)
1. înclinat spre meditare; gânditor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. perpétrer, lat. perpetrare)
1. a comite cu premeditare (o crimă, un atentat).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rumination, lat. ruminatio)
2. impulsiune de meditare nesfârşită, obositoare, pe o singură temă; persistenţă a unor idei, planuri obsedante.