OK
X
megaloman, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. mégalomane)
1.
(cel)
care
își
supraevaluează
meritele;
grandoman.
2.
(suferind)
de
megalomanie
(2).
megalomanie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. mégalomanie)
1.
ambiție,
mândrie
disproporționată,
gust
pentru
grandios,
colosal;
grandomanie.
2.
comportament
patologic
caracterizat
prin
dorința
excesivă
de
glorie,
de
putere
(nebunia
grandorii).
megaloman, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. mégalomane)
1.
(cel)
care
își
supraevaluează
meritele;
grandoman.
2.
(suferind)
de
megalomanie
(2).