Dictionar

Melancolie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mélancolie, lat. melancholia)

1. stare de tristeţe, de deprimare, însoţită de dorinţa de visare şi singurătate.

2. boală psihică manifestată prin tristeţe, apatie, delir, anxietate şi obsesia sinuciderii.


Elegie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. élégie, lat. elegia, gr. elegeia)

1. poezie lirică în care domină sentimentul de melancolie; (p. ext.) plângere, geluire.

2. piesă vocală sau instrumentală cu caracter melancolic, trist, nostalgic.


Frenalgie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phrénalgie)

1. dispoziţie dureroasă şi depresivă, în melancolie.


Melancolic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. mélancolique)

1. (şi adv.) stăpânit de melancolie; deprimat.

2. care exprimă melancolie; trist, posomorât.

3. care suferă de melancolie (2).


Melancoliza

Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (fr. mélancoliser)

1. a se abandona melancoliei și a se bucura de ea; a se lăsa cuprins de melancolie; a deveni melancolic.


Romantism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. romantisme)

1. mișcare literară și artistică, apărută în Europa la sfârșitul sec. XVIII și începutul sec. XIX, ca o reacție împotriva clasicismului, prin suprimarea regulilor formale, prin introducerea notelor de lirism, de sensibilitate și imaginație și prin zugrăvirea de eroi excepționali.

2. ansamblu de aspecte proprii curentului romantic; înclinare spre lirism, spre visare, spre melancolie.

3. perioadă în istoria muzicii prin ruperea echilibrului formelor clasice în favoarea libertății și fanteziei, prin intensitatea și spontaneitatea expresiei.

4. (fil.) denumire dată teoriilor care pun accent pe intuiție ca metodă de cunoaștere, pe libertatea și spontaneitatea de gândire și de faptă, precum și pe pasiuni și interese în morală, ca o reacție contra filozofiei clasice, raționale.


Romanţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. romance, it. romanza, germ. Romanze)

1. poezie lirică, duioasă și sentimentală, de obicei erotică, exprimând un sentiment de ușoară melancolie.

2. compoziție muzicală vocală de formă strofică, cu acompaniament instrumental și un conținut liric, sentimental; (p. ext.) piesă instrumentală cu caracter asemănător.