Dictionar

Rezultate secundare (Meni,):

Cvadrigemeni

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. quadrigeminus)

1. adj. pl. tuberculi ~ = cele patru proeminenţe ale bulbului rahidian.

2. s. m. pl. cvadrupleţi.


Meniană

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. méniane, lat. menianum)

1. balcon sau terasă exterioară la casele romane ori italieneşti.


Menilit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ménilite)

1. rocă sedimentară silicioasă, opal, argilă şi hidroxid de fier, neagră sau brună, cu aspect vărgat.


MENING-, MENINGO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. méning/o/-, cf. gr. menix, -ngos)

1. „meninge, membrană”.


Meninge

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. méninge)

1. fiecare dintre cele trei membrane care învelesc creierul şi măduva spinării (dura mater, pia mater şi arahnoida).


Meningeal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ., engl. meningeal)

1. al meningelor; meningian.


Abaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. abbazia)

1. instituție religioasă, cu statut special, condusă de un abate sau de o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de Papă.

2. mănăstire catolică cu proprietăți și venituri condusă de un abate.

3. mănăstire catolică unde se află această instituție.

4. stăreție.

5. titlu cu domeniu ecleziastic atribuit unui abate.


Acarioză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acariose)

1. dermatoză la oameni şi la animale (albine) provocată de acarieni.

2. (bot.) umflare patologică a mugurilor cauzată de înţepăturile unor acarieni.


Acervul

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. acervule, lat. acervulus)

1. mic grăunte de calcar, în glanda pineală.

2. grămadă mică.

3. glomerul de flori sau de fructe.

4. gonidiofori asociaţi la ciupercile parazite.

5. himeniu nud.


Aclimatiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. akklimatisieren)

1. tr., refl. (despre organisme vegetale sau animale) a (se) adapta la condiţiile noi de climă; a (se) aclimata.

2. refl. (fig.; despre oameni) a se obişnui cu noi condiţii de viaţă.


Acrimonie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acrimonie)

1. caracter agresiv, caustic al cuiva, sarcasm.

2. dispoziție proastă exprimată prin remarci acerbe sau printr-un ton acrimonios.

3. (antonime) afabilitate, amenitate, bunăvoință.


Actinomicoză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. actinomycose)

1. (med.) infecție cronică cauzată de actinomicete, care afectează oamenii și animalele (bovidele) și se caracterizează prin leziuni cu aspect tumoral.

2. boală a plantelor cauzată de ciuperci.

3. (sintagmă) ~a cartofului = boală a cartofului provocată de bacteria Actynomices scabies; râia cartofului.