Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. émerger, lat. emergere)
1. (despre corpuri, radiaţii) a ieşi, a ţâşni la suprafaţă din apă.
2. (fig.) a apărea, a se arăta; a se manifesta.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. immerger, lat. immergere)
1. a scufunda, a funda un corp într-un mediu fluid.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (pre- + merge)
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. submerge, lat. submergere)
1. a inunda, a acoperi cu apă.
2. a scufunda, a băga complet într-un lichid.
3. (fig.) a invada, a năpădi, a copleşi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abasie)
1. (med.) tulburare a sistemului nervos, care se manifestă prin neputinţa de a merge normal.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. afférent, lat. afferens)
2. care se cuvine, revine cuiva.
3. (anat.; despre vase, nervi) care merge de la periferie către un centru important sau un organ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allure)
1. mod de deplasare a unui animal, vehicul.
2. fel de a merge; ţinută, aspect; înfăţişare.
3. fel de a acţiona, de a se purta; ritm în care se desfăşoară o întrecere sportivă.
4. poziţia vântului faţă de o navă.
5. unghiul format de drumul urmat de o navă faţă de direcţia vântului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ambulatoire, lat. ambulatorius)
1. adj. care umblă, merge; fără loc stabil.
2. (zool.; despre organe) care serveşte la mers.
3. (despre tratamente) care nu necesită spitalizare.
4. s. n. dispensar.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. avant-garde)
1. detaşament care se trimite în fruntea unei trupe în marş spre a face siguranţa pe direcţia de deplasare a acesteia; (antonim) ariergardă.
2. clasă, grup social, organizaţie politică conducătoare, care se situează pe poziţiile cele mai înaintate în cadrul unei mişcări sociale, politice, naţionale etc.
3. de ~ = care merge, care conduce.
4. mişcare literar-artistică complexă şi eterogenă, care, afişând o respingere totală a formelor consacrate şi a tradiţiei, proclamă ostentativ şi polemic necesitatea înnoirii, asumându-şi rol de precursor; avangardism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bannière)
1. (în evul mediu) steag sub care se adunau vasele unui senior, pentru a merge la război.
3. stindard trapezoidal, pe corăbii.